Audiologie

 

 

Roman, judetul Neamt

Str. Mihai Eminescu, bl. 2, ap. 43

Telefon fix: 0233 720 410

Mobil: 0740 370 616

Impedansmetria este o investigatie obligatorie pentru diagnosticul bolilor urechii medii (otite seroase, otoscleroza, alterari calitative ale membranei timpanice, intreruperi de lant osicular)... apasa aici pentru mai multe detalii

Urechea medie este un organ de transmisie al undelor sonore, format din 3 parti: cutia timpanului care contine aer si in care se gaseste lantul osicular (ciocan,nicovala si scarita), trompa Eustache care comunica cu faringele, si cavitatile mastoidiene. Functia auditiva  nu poate fi explorata prin vizualizare.

Prin impedansmetrie se obtin rezultate despre integritatea membranei timpanice, volumul de aer din urechea medie (spatiul aeric din spatele timpanului) si integritatea lantului osicular.

Testul se realizeaza cu ajutorul unei sonde care se introduce in urechea externa, este un procedeu de scurta durata, total nedureros, repetabil si obiectiv (rezultatul nu depinde de parerea subiectiva a pacientului).

Se poate efectua si la copilul mic in cazul caruia are o valoare exceptionala intrucat acesta nu poate descrie ceea ce simte. Afectiunile urechii medii influenteaza auzul si trebuie avuta in vedere importanta auzului normal in dezvoltarea mentala a copilului.

In practica se efectueaza urmatoarele teste de mare valoare pentru precizarea diagnosticului:

  • Timpanograma
  • Reflexului stapedian (testarea reflexului muschiului scaritei)
  • ETF (functionarea trompei Eustache).

Indicatiile testarii:

  • Diagnosticul otitei seroase cronice cu lichid la copil si la adult.
  • Precizarea gradului pierderii auditive la copii si adulti impreuna cu alte teste de auz.
  • Diagnosticul de acuratete a otosclerozei.
  • Evidentierea perforatiilor timpanale microscopic.
  • Integritatea lantului osicular.
  • Integritatea si functionalitatea nervului facial cu diagnosticul topografic (sediul leziunii) in paralizia acestui nerv.
  • Diagnosticul diferential intre leziunea aflata in urechea interna si cea din trunchiul cerebral (neurinomul de acustic).
  • Depistarea formatiunilor tumorale situate in urechea medie (glomusul de jugulara).

Interpretarea rezultatelor obtinute necesita un grad inalt de specializare si experienta din partea medicului ORL.

 

Orice investigatie a calitatii auzului începe cu o audiometrie tonala. Acest test simplu masoara pragul de auz pentru fiecare frecventa a cîmpului auditiv uman utilizat în mod obisnuit (125-8.000 Hz), adica nivelul cel mai mic de intensitate a stimulilor sonori care declanseaza senzatia auditiva... apasa aici pentru mai multe detalii

Se efectueaza intr-o camera antifonata cu ajutorul unui aparat numit audiometru, capabil sa sintetizeze tonuri auditive pure (asemanatoare notelor muzicale) de o intensitate precisa si care sunt transmise pacientului prin casca. În timpul testului, pacientul tine în mîna un buton ce trebuie apasat ori de cîte ori aude sunetul respectiv. Fiecare ureche este testata separat si, în functie de raspunsurile pacientului, medicul întocmeste un grafic numit audiograma. Tocmai pentru ca se bazeaza pe raspunsurile pacientului, testul este subiectiv.

Exista doua moduri prin care percepem sunetele: prin calea aeriana (atunci cînd ele se transmit prin conductul auditiv extern, asa cum se întîmpla în mod fiziologic) si prin calea osoasa (prin oasele craniului). Audiometria tonala testeaza ambele moduri de transmitere a sunetului, prima dintre ele prin sunetele transmise în casca, iar a doua, calea osoasa, printr-un vibrator pozitionat în spatele urechilor.

Audiograma permite stabilirea localizarii sediului pierderii auditive: atunci cand este afectata urechea externa sau medie, vorbim de o hipoacuzie de transmisie. De regula, in aceasta situatie pacientul isi poate recapata auzul printr-o interventie chirurgicala. In cazul in care audiograma indica afectarea urechii interne sau a nervului auditiv, vorbim de o hipoacuzie neurosenzoriala.

In aceste cazuri este necesara compensarea pierderii auditive cu ajutorul unor amplificatoare de sunet: aparatele (protezele) auditive.

În cazul în care audiometria descopera o scadere de auz, investigatiile trebuie continuate cu teste audiologice obiective. Rolul lor este de a preciza sediul si tipul leziunii. Astfel, pentru hipoacuzia de transmisie se face impedansmetrie, care arata starea de functionare a urechii medii.

Daca hipoacuzia este neurosenzoriala, sînt necesare doua tipuri de teste: otoemisiuni acustice - arata functia urechii interne, sau potentiale evocate - arata modul în care se transmite influxul nervos prin nervul cohlear pîna la trunchiul cerebral.

În afara audiometriei tonale, audiometria vocala este o alta modalitate de testare subiectiva a auzului, mai importanta pentru anumiti pacienti, pentru ca masoara si capacitatea subiectului testat de a comunica; se masoara nu numai capacitatea de auz, ci si capacitatea celui testat de a întelege ce se vorbeste. Ulterior audiograma tonala si audiograma vocala se folosesc pentru realizarea protezei auditive in conformitate cu nevoile pacientului.